Fugim de noi înșine în orice zi, în orice oră, în orice clipă,
Ne ascundem sufletul de toți, blocând în șuruburi soarta,
Zâmbim tuturor, dar înăuntru există doar frică, doar țipete,
Pentru că nu știm în ce joc am intrat.
Am uitat de onestitate, ea e doar pe buzele noastre.
Tot mai multe minciuni văd în ochii prietenilor mei.
Numai în copilărie ne puteam jigni reciproc din vorbe,
Și, neștiind viclenia, să strigăm sincer: „Mamă”!
Îmbătrânim, caracterele ni se schimbă,
Opiniile ne-au devenit mai clare, mai grele, suntem altfel.
Am înlocuit iubirea cu pasiunea, am ucis visele,
Am trecut cu ei dintr-a zecea la maturitate.
Am vrut să creștem și să fugim fără să privim înapoi,
Am clădit ceea ce am distrus sfidător, fără minte.
Din anumite motive, am fugit din cele mai calde case,
Doar acolo am fost iertați și am fost iubiți mereu.
Ne e viața ca un film: fiecare privire, fiecare respirație,
Fiecare păcat, fiecare moment - totul este filmat.
Poate la caseta asta se va uita în ceruri Dumnezeu.
Până acum nu ne-a fost dat să-i cunoaștem gândurile
Poate la caseta asta se va uita în ceruri Dumnezeu.
Până acum nu ne-a fost dat să-i cunoaștem gândurile
Poate la caseta asta se va uita în ceruri Dumnezeu.
Până acum nu ne-a fost dat să-i cunoaștem gândurile .