Mă ții de mână, încălzindu-mă cu durerea ta,
Iar eu mai trăiesc prin dragostea această goală o dată.
Cum să nu vezi trecutul ca să crezi în minuni?
M-am săturat să trăiesc așa, nu o voi mai face niciodată.
Cum ai putut să mă amărăști, rănindu-mă fix în suflet?
Nu te mai cred, nu mai am nevoie de tine.
Dar tu ești bărbatul viselor mele,
Ești bărbatul viselor mele.
Surâdeam norului, aveam încredere în fiecare clipă,
Dar tu m-ai insultat pe mine așa de josnic.
Mi-ai deșertat sufletul păcătos, m-ai dus în captivitatea torturilor,
Nu te-ai ridicat la înălțimea tuturor așteptăților mele.
Doamne, de ce am avut încredere în această privire plină de pasiune?
Uitându-mă la răceala sufletească de pe celălalt mal.
Noi doi suntem pe mal, cum ai putut să mă amărăști,
Rănindu-mă fix în suflet? Nu mai am nevoie de tine!
Dar tu ești bărbatul viselor mele,
Ești bărbatul viselor mele,
Ești bărbatul viselor mele,
Ești bărbatul viselor mele.
Ești bărbatul viselor mele,
Ești bărbatul viselor mele,
Ești bărbatul viselor mele,
Ești bărbatul viselor mele.