Tocmai dispare în neant
O las să dispară,
O erupă din sufletul meu.
M-am gândit, dragă,
că aici nu ești în locul potrivit
nu-mi ești potrivită.
Tună și fulgeră.
Aceasta într-adevăr este dragoste.
Văd o pasăre cum zboară
lin deasupra mea,
Cu sârmă ghimpată în inimă
și cu pai în cioc.
Mă alint
în timp ce pasărea aterizează pe un măr
în Grădina lui Dumnezeu,
inhalând cidru.
Aș galopa mai departe
cu tine în noapte
pe calul indian pătat al viselor.
O inimă de șaman
tremură pe un cuțit.
Sub picioarele mele
doar noroi și mlaștină.
De atunci neîncetat
pe ea o văd pretutindeni
Mă uit cu ochii holbați în depărtare
Căminul meu e iad de piatră
rai de schije,
oglindă lichidă, distorsionată,
sclipind în lumina licuricilor.
Un strigoi indian mă bântuie în suflet,
Pe pleoape cu giulgiu ruginit.
Dincolo de oglinzi,
sus în nori,
un îmblânzitor de șerpi cu aripi de înger
scapându-și fluierul.