șapte mere-ntr-o basma
și-am plecat la Moscova
la coadă la Lenin, tată,
mă îndrăgostii de-o fată
ce parșiv mausoleu,
era fată de liceu
și frumoasă, și lăptoasă
și fugită de acasă
nea’ Vasile, nea’ Blajenîi,
mulțumesc de-așa vedenii
ea pisică, eu motan
la Tătucul din borcan
ce cosițe și ce membre,
ce octombrie-n noiembre
când crezui că mă fac om,
ea-mi răspunse „nem tudom”
când crezui că mă însor
ea-mi răspunse „nevermore”