O, visuri, plânsuri, râuri, cișmea, trup
ca de crin și mentă sălbatică!
Sunt visuri ce mor, sunt ape ce curg,
Ce setea îmi ostoiesc.
Pe patul meu așternut cu un cearșaf,
Ce acum e ca mine, singură,
În albiciunea lui, în gingășia mea,
Sunt nebunia mea, ghimpele meu.
În sihăstria mea, care e numai a mea,
În sihăstria mea, singură,
Tristețe în bobocul ce-l țin în mână,
Crescând, crescând, melancolie.