Privește ploaia și stelele în astă seară,
Cum cad toate peste mine.
Uite cum fac tumbe prin ușa mea.
Te privesc,
Lumina e-n ochii tăi,
Și e acolo ceva de care am nevoie.
Tânjesc să te mai țin un pic în brațe.
Femeia clarului de lună, lasă-mă să intru,
Ia-mă din nou în brațele tale,
M-am pierdut în necazuri aici, în astă seară.
Femeia clarului de lună, ține-mă de mână
Și dă-mi de veste că înțelegi
Când spun că am nevoie de un prieten.
Stai cu mine aici până la capăt.
În inima pustietății,
Încă mă mai uit după un semn,
Că e un răspuns în cărțile de tarot.
Cu cât suntem mai departe, cu atât am nevoie să fii lângă mine,
Ca să-ți strălucească lumina,
Ca să mă îndrumi printre stele.
Stai cu mine aici până la capăt,
Femeia clarului de lună, lasă-mă să intru.