Suntem născuți în lumina lunii.
Nu este fantezie.
Nu respirăm în lumina soarelui.
Ascundeți inima.
Ne-am născut să fim triști, triști, triști, triști.
Suferim pentru fericire, fericire, fericire, fericire...
Veniți toți, prunci nocturni,
Prunci nocturni...
Așa ar trebui să fie.
Da, toată durerea și vina,
E destinul nostru, vezi?
Tu și viața mea sunteți la fel:
Trebuie să dansăm în ploaie,
Dansăm în durere.
Chiar dacă cădem din cer.
Vom dansa în avion.
Trebuie să venerăm noaptea mai mult decât ceilalți.
Doar ca să mă auto-consolez, nu pe altcineva.
Este bine să scurgi lacrimile,
Dar să nu te îneci în ele.
Prunci nocturni, străluciți,
Când luna răsare, e timpul vostru
Veniți toți!
Prunci nocturni, nu plângeți,
Când luna răsare, e timpul vostri.
Veniți toți!
Prunci nocturni, străluciți,
Când luna răsare, e timpul vostru.
Veniți toți!
Am plecat, dar nu am dispărut.
Spui că vrei să mori, dar trăiești mult mai greu.
Spui că vrei să renunți, dar mai pui greutăți pe tine.
Gândindu-te că nu te poți gândi, este un gând, știai?
Defapt este destinul nostru, știai?
Zâmbind în durere nesfârșită, știai?
Nu e "libertate" când strigi
"libertate", știai?
Știai?
În orele lunii, te uiți la cerul nopții prin ochii sufletului tău.
Să ți-l arăți ție, prin fereastra ta, prin timpul tău.
Știi, sunt foarte mulți ghimpi și pe strada aceea luminată.
Uită-te o dată la cum licure lumina o dată.
Nu este așa de crud?
Un magnific peisaj de oameni cu țepi.
Cineva v-a fii consolat uitându-se la țepii tăi, sunt sigur.
Suntem peisajul nocturn, unul, altuia, luna unul, altuia.
Suntem peisajul nocturn, unul, altuia, luna unul, altuia.
Suntem peisajul nocturn, unul, altuia, luna unul, altuia
Veniți toți!
Prunci nocturni, nu plângeți,
Când luna răsare, e timpul vostri.
Veniți toți!
Prunci nocturni, străluciți,
Când luna răsare, e timpul vostru.
Veniți toți!