Seara asa, e o lună peste strada Bourbon
Văd feţe trecând prin luminile lămpilor
N-am de ales decât să urmez chemarea aceea
Luminile strălucitoare, oamenii şi luna şi tot
Mă rog în fiecare zi să fiu puternic
fiindcă ştiu că ce fac poate fi greşi
Oh, nu vei vedea nicicând umbra mea sau nu vei auzi sunetul paşilor mei
cât este lună peste strada Bourbon
Acu mulţi ani am devenit ceea ce sunt
eram prins în viaţa asta ca un miel inocent
Acum nu pot nicicum să-mi arăt faţa în plină zi
şi mă vei vedea numai păşind sub lumina lunii
Borul pălăriei ascunde ochii unei fiare
Am văzut faţa unui păcăos, dar nu mâinile unui preot.
Oh, nu vei vedea nicicând umbra mea sau nu vei auzi sunetul paşilor mei
cât este lună peste strada Bourbon
Ea păşeşte mereu pe străzile din New Orleans
E inocentă şi tânără dintr-o familie bună
Am stat de multe ori noaptea în faţa ferestrei ei
ca să mă chinui cu instinctul meu în lumina palidă a lunii
Cum pot fi aşa când mă rog Celui de sus
Trebuie să iubesc ceea ce distrug şi să distrug ceea ce iubesc
Oh, nu vei vedea nicicând umbra mea sau nu vei auzi sunetul paşilor mei
cât este lună peste strada Bourbon