Amicul meu țiganul
E un tip curios :
O gură neagră toată,
Ochi foarte albaștri.
El rămâne ore,
Un cuvânt nu spune,
Așezat lângă sobă
În fundul cârciumii.
Tipului ăsta, o rulotă
I se plimbă prin cap
Și când ea călătorește
Niciodată nu s-opreşte.
O grămadă de peisaje
Ies din ochii lui,
Amicul meu țiganul
E un tip curios.
Amicul meu țiganul
Nu-i un tip nostim
Şi-n cârciumile noastre
Nimeni nu înțelege.
Ca și toți ceilalți
El are chitara sa,
O chitară murdară
Care-ţi dă tristețe.
Când începe să cânte,
Vechea rulotă
Îi galopează în cap.
Jucătorii de cărți
Se opresc și gata,
Îi doare înăuntru.
Amicul meu țiganul
Nu-i un tip nostim.
Amicul meu țiganul
Într-o zi a plecat
Și Domnul știe unde
Își plimbă el viața.
Tipul ăsta era
Un mare muzician.
De asta eram sigur,
Eu o simțeam bine.
Tablagiul mi-a spus
C-a venit să-l caute ;
O mare sală de concerte
A vrut să-l cumpere.
Amicul meu țiganul
A refuzat,
A ridicat din umeri
Și a tulit-o.
Am avut impresia
Că pierd un prieten.
Și totuşi acest tip
Nu mi-a spus nimic,
Dar parcă mi-a lăsat
Puțin din rulota sa,
Și-n capul meu mic
Îmi curge un vis.
Muzica lui veselă
A rămas în mine.
Când mă gândesc la el
Îmi vine să cânt.
Tu, țigan sfânt
Care erai deprimat,
De fapt muzica ta
Era plină de speranță.