Ah, fiu iubit,
Pe ce drum nemaiîntâlnit
Inima, prin zăpezi, ţi-o îngheţa?
Eu cu o rugă te voi ajuta.
Ah, nu-i o-ntâmplare
Că steaua licăre cu întristare
Pe-ndepărtat pământ străin,
Peste al tău si-al meu destin.
Aş vrea să fi fost o stea,
Aceea, de deasupra ta.
Să văd că eşti aproape şi în viaţă,
Bucurându-ne pentru o nouă dimineaţă,
Păstrând în suflet o firavă speranţă.
O nouă luptă de se va isca,
Toată dragostea mea
Va ţâşni prima, sângerând.
Din războiul nostru vom pleca,
Şi din nespusa vină a mea.
Ah, pruncul meu,
Peste străzi, case, acoperişuri,
Fără odihnă, respirând cu greu,
Rătăceşte sufletul meu.
Ah, nu-i o întâmplare
Că buzele mele spun fără încetare:
Totul va trece, şi la primăvară,
Te vei întoarce fiul meu, eroul meu, în ţară.
Aş vrea să fi fost o stea,
Aceea, de deasupra ta.
Să văd că eşti aproape şi în viaţă,
Bucurându-ne pentru o nouă dimineaţă,
Păstrând în suflet o firavă speranţă.
O nouă luptă de se va isca,
Toată dragostea mea va ţâşni prima, sângerând.
Din războiul nostru vom pleca,
Şi din nespusa vină a mea.
Aş vrea să fi fost o stea,
Aceea, de deasupra ta.
Să văd că eşti aproape şi în viaţă,
Bucurându-ne pentru o nouă dimineaţă,
Păstrând în suflet o firavă speranţă.
O nouă luptă de se va isca,
Toată dragostea mea va ţâşni prima, sângerând.
Din războiul nostru vom pleca,
Şi din nespusa vină a mea.
Ah, fiu iubit,
Pe ce drum nemaiîntâlnit
Inima, prin zăpezi, ţi-o îngheţa?
Eu cu o rugă te voi ajuta.