Nu mai e nimic de spus, nu mai e nimic de explicat
Cuvintele plutesc în aer, dar eu nu le mai aud.
Între noi e un zid al orbirii şi suferinţei
N-ai mai mai fost niciodată atât de departe, niciodată atât de departe, niciodată atât de departe.
De ce trebuie ca un lucru să se termine pentru a-l putea înţelege într-un final?
Era bine aşa cum era. Numai că nu ne-am dat seama.
Cu ochii legaţi, ne oprim în loc.
Inimile ne sunt oarbe şi nu vedem nimic.
Cu ochii legaţi, suntem înconjuraţi de lumină.
Dar n-o vedem. N-o vedem.
Între noi arde un foc al înstrăinării şi suferinţei
N-ai mai mai fost niciodată atât de departe, niciodată atât de departe, niciodată atât de departe.
De ce trebuie să pierdem un lucru ca să constatăm că ne lipseşte?
Era bine aşa cum era. Numai că nu ne-am dat seama.
Cu ochii legaţi, ne oprim în loc.
Inimile ne sunt oarbe şi nu vedem nimic.
Cu ochii legaţi, suntem înconjuraţi de lumină.
Dar n-o vedem. N-o vedem.
Dar n-o vedem. N-o vedem.
N-ai mai mai fost niciodată atât de departe, niciodată atât de departe, niciodată atât de departe.