Stând cinci minute pe bancă cu tine
Și privind oamenii care trec, care mai sunt
Povestindu-ți de vremurile bune care s-au dus sau care vor veni
Strângându-ți degetele mici în mâna mea
Apoi hrănind porumbeii idioți
Pentru a îi speria
Și auzind râsul tău care crapă pereții
Dar care mai presus de toate îmi vindecă rănile
Povestindu-ți despre cum eram când eram mică
Minunatele dulciuri pe care le furam de la vânzător
Car-en-sac și Minto, caramele la un franc
Și mistrals gagnants
Să merg cinci minute cu tine prin ploaie
Privind viața care a mai rămas
Povestindu-ți de Terra în timp ochii mei te devoră
Vorbind puțin și de mama ta
Și sărind în bălți doar pentru a o enerva
Murdărindu-ne încălțămintea și râzând
Și ascultând râsul tău precum ascult marea
Oprind, pentru a o lua de la capăt
Povestindu-ți mai ales de carambars de odinioară, și de cocos bohères
Și de adevăratele roudoudous în care ne tăiam buzele
Și în care ne stricam dinții
Și mistrals gagnants
Stând cinci minute pe o bancă cu tine
Și privind soarele care apune
Povestindu-ți de vremurile bune, care s-au dus și de care nu-mi pasă
Șpunându-ți că nu suntem noi cei răi
Și dacă sunt nebună, sunt nebună după ochii tăi
Și de avantajele de a fi în doi
Auzindu-ți râsul care ajunge atât de departe
Unde cântecul păsărilor ajunge
Spunându-ți în cele din urmă că trebuie să iubești viața
Să o iubești, chiar dacă viața e un asasin
Și chiar dacă ea cu ea râsetele copiilor
Și mistrals gagnants
Și mistrals gagnants