Dragă Miruna, îți spun printre șoapte:
Îmi place cămașa ta de noapte,
Dar, mai ales, vreau să-ți dau de știre
Să mi-o lași ca amintire,
Să mi-o lași ca amintire.
Nespus de frumos dormeai o noapte blândă,
Zâmbeai prin somn, iar eu stăteam la pândă
Să nu te trezesc să tulbur visele tale,
Dar vreau să-ți iau și costumul de baie,
Să te-admir cu și fără costumul de baie.
În Grădina Botanică,
Într-o duminică
Ea se plimbă.
Ne-am fotografiat
Cu un vechi aparat
Automat.
Un celebru și bun coleg de facultate
Spunea c-aveai blugii rupți la spate,
Veneai spre casă când afară plouă
Cu troleibuzul optzeci și nouă,
Blondă și trista cum ne-ai plăcut nouă.
Cu pălăria de paie cu panglică mov,
Ieșeai din clădirea de pe strada Snagov,
Ușor te-ndreptai spre Calea Moșilor să-ți iei
Bluză pepit de la Bucur Obor,
Bluză pepit de la Bucur Obor.
Venind din practică,
Poșetă galbenă
Ea își luă.
În magazine a intrat,
Fustă și-a cumpărat
Maxi-nflorat.
Draga Miruna, ce rost are să-ți cumperi toate lucrurile acestea?
Cheltuiești o sumă prea mare de bani.
De fapt, știi foarte bine ce-ți spuneam în seara aceea, printre șoapte:
„Îmi place cămașa ta de noapte,
Dar, mai ales, vreau să-ți dau de știre
Să mi-o lași ca amintire,
Să mi-o lași ca amintire.”
Acum mă privești dintr-o poză cu zimți,
Atunci aveai nervi, dar și buze fierbinți,
Și te-auzeam cum strigai printre șoapte:
„Unde-i cămașa mea de noapte?
Unde-i cămașa mea de noapte?”
La mine-i cămașa ta de noapte!
La mine-i cămașa ta de noapte...
Plâng pe cămașa ta de noapte,
Plâng pe cămașa ta de noapte,
Plâng pe cămașa ta de noapte...