E o necunoscută fiecare seară a mea,
O așteptare egală cu o agonie.
De multe ori aș vrea să-ți spun nu
dar apoi te văd și nu am atâta putere.
Inima mea se răzvrătește împotriva ta
dar corpul meu, nu.
Mâinile mele care se îndreaptă spre tine
și ale tale care știu totul,
fiecare colț al meu.
Și vii acasă la mine când vrei,
nopțile, mai mult ca oricând ,
dormi aici, pleci,
faci mereu ce vrei,
Știu și accept
și-n cel mai rău caz
te voi avea toată
și va fi pentru o noapte...
La, la, la, la, la, la...
A renega o pasiune, nu
dar nu pot să-ți spun mereu, da.
Uneori mă voi decide
și, fără să-ți spun un cuvânt,
Mă voi îndepărta.
Fericirea este scumpă.
E mai bună libertatea decât să te aștept serile pentru a-ți cerși dragostea...
Vii la mine acasă,
când vrei,
Nopțile mai mult ca oricând,
dormi aici, pleci,
faci mereu ce vrei,
știu și accept, și-n cel mai rău caz,
te voi avea toată
și va fi pentru o noapte...
La, la, la, la, la...
Și viața trece peste noi.
Orizonturile nu le mai văd.
Timpul profită și fură, cum ai facut tu,
Restul unei tinereți
pe care de acum nu le mai am.
Și continui pe același drum,
mereu beat de melancolie
Acum admit că vina e poate numai a mea.
Ar fi trebuit să te pierd
și în schimb te-am căutat...
La, la, la, la, la
Mintea mea nu se oprește deloc.
Nu știu ce zâmbet are dragostea adevărată.
Gândurile pleacă și vin
viața e așa
Menuetul cântă pentru noi
La, la, la, la, la...
Mintea mea nu se opreşte deloc.
La, la, la, la,la...
Nu ştiu ce zâmbet are dragostea adevărată.
La, la,la, la, la...
Gandurile pleacă şi vin
La, la, la, la, la...
Viața e asa,
e aşa.