(refren)
Haideți, veniți, domnul meu
Veniți și așezați-vă la masa mea
E atât de frig afară
Aici e plăcut
Relaxați-vă, domnul meu
Și făceți-vă comod
Spuneți-vă oful din inimă
Și așezați-vă picioarele pe un scaun
Eu vă cunosc, domnul meu
Deși dumneavoastră nu m-ați văzut niciodată
Nu sunt decât o fată din port
O simplă umbră a străzii...
Și totuși am trecut pe lângă dumneavoastră
În timp ce vă plimbați ieri
Erați atât de mândru
Dumnezeule! Cerul era de partea dumneavoastră
Eșarfa dumneavoastră de mătase
Va flutura pe umeri
Aveați un aer atât de frumos
Puteați fi luat drept un rege...
Mergeați ca un învingător
La brațul unei domnișoare
Dumnezeule, ce frumoasă era!
Îmi dă fiori
(refren)
Câteodată e deajuns, să spunem,
Să existe o barcă
Pentru ca totul să se destrame
Iar barca, o dată plecată
Va fi luat cu ea
Dulceața ochilor ei (domnișoarei) atât de blânzi
Care n-a înțeles
Că va ruinat viața.
Dragostea, te face să plângi
Și viața îți dă
Toate șansele
S-o iei de la capăt din nou
Haideți, veniți, domnul meu!
Sunteți ca un copil
Relaxați-vă, domnul meu
Intrați în regatul meu
Eu lecuiesc remușcări/regrete
Și cânt romanțe
Cânt tuturor domnilor
Care n-au avut noroc!
Priviți-mă, domnul meu
Nu m-ați văzut niciodată...
Dar, plângeți domnul meu?
N-aș fi putut crede așa ceva niciodată
Ei bine, ia să vedem, domnul meu!
Zâmbiți-mi, domnul meu!
Puteți mai bine de atât! Un mic efort...
Așa, asta e!
Haideți, râdeți, domnul meu!
Haideți, cântați, domnul meu!
La-la-la...
Ei bine da, dansați, domnul meu!
La-la-la... Bravo, domnul meu!
La-la-la... Încă o dată, domnul meu!... La-la-la...