miine va veni
o astept (asa imi pare,
ca e de genul feminin).
azi lucrurile si-au schimbat primul strat de culoare
alunecind tot mai mult inspre gri.
pina la apus de soare
mai e foarte putin.
inca mai trag speranta
(cum as trage cortina?)
miine, cu singuranta, va veni.
acum, lucrurile s-au deformat,
pierzind din substanta.
sint moi, flescaite,
zdrentaroase...
as inventa o altfel de instanta
cu alte biblii, alte juraminte,
as inventa un palat
din cuvinte
frumoase.
dar nu am timp!
daca tocmai atunci, in secunda plapinda
cind as uita sa stau la pinda
miine, maiestuoasa
miine ar veni!
miine nu a venit.
miine nu vine.
nu se face niciodata miine
sperantele, tot mai putine -
numaratoare inversa spre zero absolut...
o, mi-e atit de rusine
ca nici bucata mea de piine
nu va ma fi aici sa vada
fericitul eveniment,
explozia de poezie,
facerea de om din lut,
albastra zapada
cind va fi sa fie...
miine nici astazi nu a venit.
mai am trei pasi
pina la plus infinit.