Mia ragione [Romanian translation]

Și noaptea va înghiți oamenii și străzile, și pe cei care nu pot dormi,

și chiar pașii mei din nesfârșitele camere

ale acestui hotel prea mare.

Și voi desface perlele cuvintelor tale,

din firul timpului,

dar gândul meu, tăcut în noapte

e o umbră ce se pierde în prima rază a soarelui.

Și tu, cu o voce aruncată peste umăr

îmi ceri un ”mâine” care să conteze,

dar eu nu-ți pot oferi decât această clipă

Și pasul inimii mele diletante

Foamea mea, setea mea, salvarea mea,

damnarea mea, strigătul meu, liniștea mea

greșeala mea, rațiunea mea.

Și-n dosul unei bucle a gândurilor mele

te văd trecând,

Dar glasul tău este așa departe,

iar pasul meu din ce în ce mai apăsat.

Și aș găsi o altă scuză bună, ca să aștept, să câștig timp -

doar o poveste spusă, ca să justificăm ceea ce nu suntem

și tu, cu aceeași față, o scenă identică,

ceri un ”mâine” care să conteze

și o mângâiere care să nu fie din obligație,

ci doar un răspuns fără cuvinte.

Este ca și cum totul se evaporă și nu simți nimic,

Timpul se ridică împotriva curgerii sale,

ca să retrăiesc ziua în care m-am pierdut,

pentru a deveni doar o umbră a mea,

și apoi, să mă întorc în timp, la o față a mea nouă

să trebuiască să învăț totul din nou și apoi să-ți stau alături

și doar să-ți șoptesc, ca pe o poveste a unei vieți întregi,

foamea mea, setea mea, frumusețea mea, revenirea mea.

Și apoi, să mă întorc în timp la o față a mea nouă

să trebuiască să învăț totul din nou și apoi să-ți stau alături

și doar să-ți șoptesc, ca pe o poveste a unei vieți întregi,

Strigătul meu, liniștea mea, greșeala mea,

rațiunea mea, rațiunea mea,

rațiunea mea.