Și va înghiți noaptea, oameni și străzi și cine nu poate dormi
și chiar pasul meu in nesfârșitele camere ale acestei case de hotel prea mari.
Și voi deșira perlele cuvintelor tale
din firul timpului
dar gândul meu ce nu face zgomot
o umbră pierdută cu prima rază de soare
Și tu, îmi adresezi o voce peste umăr
îmi ceri un viitor ce merită
dar pot să-ți ofer doar această clipă
Și pasul inimii mele amatoare
Foamea mea, setea mea, salvarea mea,
condamnarea mea, strigătul meu, liniștea mea
greșeala mea, rațiunea mea
Și in spatele unei curbe a gândurilor mele
te-am văzut trecând
Dar glasul tău era așa îndepărtat
și pasul meu tot mai greu
Și aș avea o altă bună scuză
să aștept pentru a câștiga timp
doar o poveste ce ne-o spunem pentru ceea ce nu suntem
și tu aceeași față, identica scenă
ceri un viitor care merită
și o mângâiere care să nu fie datorată
ci doar un răspuns fără cuvinte
Este ca și cum se evaporă și nu simți nimic,
înălțare timpul impotriva curentului
să-mi reîntâlnesc ziua când m-am pierdut
ca să devin umbra mea
și apoi să mă întorc în timp la o față nouă
să am inca mult de învățat și apoi să-ți stau alături
și să-ți șoptesc de-abia, ca
povestea unei vieți intregi,
foamea mea, setea mea, frumusețea mea, însănătoșirea mea
Și apoi să mă întorc în timp
la o față nouă
să am încă mult de învățat
și apoi să-ți stau alături
și să-ți șoptesc de-abia, ca povestea unei vieți intregi,
strigătul meu, liniștea mea, greșeala mea, rațiunea mea, rațiunea mea, rațiunea mea.