E-un tip de treabă tatăl meu,
care merge singur și așteaptă,
are o mare tristețe,
de atâta mers pe jos.
Eu îl privesc de departe,
dar suntem foarte diferiți;
treaba e că a crescut odată cu veacul,
cu tramvaiul și vinul roșu.
Tatăl meu, dragul meu tată
acum merge cu lentoare,
ca și cum ar ierta vântul.
Eu sunt sângele tău, tată,
sunt tăcerea și timpul tău.
El are niște ochi buni
și o siluetă împovărată.
Vârsta a coborât peste el,
fără carnaval sau paradă.
Eu am anii cei noi,
iar omul meu îi are pe cei vechi.
Durerea îl poartă înlăuntrul lui,
și are o poveste atemporală.
Tatăl meu, dragul meu tată
acum merge cu lentoare,
ca și cum ar ierta vântul.
Eu sunt sângele tău, tată,
sunt tăcerea și timpul tău.