Și, de ce nimeni nu-mi vrea durerea?
E în regulă cu atâtea probleme!
Merit și eu o viață,
Că suferind în ea, o să mă îngroapă,
Atunci când crezi că lucrurile merg rău..
Nai-ul care se înrăutățește,
Și știu că ruina nu vine singură,
Nu există remediu și mama plânge.
Nu există nici o zi în care eu mă gândesc cum să trec peste asta,
Nu am suflet, nici măcar simt, am devenit rece.
Într-o lume care este imperfectă,
Eu caut motivul că să tot fiu viu, fără să regret.
Nimeni nu știe ceea ce trăiesc eu,
E foarte ușor să vorbesc asta fără nici un rost,
Totul în zadar, nu există nici un drept,
Să treacă anii și să fii doar ca un deșeu,
Nu mă mai doare, sunt ca pietrele,
Ochii nu-mi plâng, nu mai simt durere,
Cu mult timp în urmă, eu nu mai sunt o persoană.
Eu merg ca “vute”,
Chiar dacă bate inima mea..
Ucide-mă, ucide-mă,
Ucide-mă..
Și, de ce nimeni nu-mi vrea durerea?
E în regulă cu atâtea probleme!
Merit și eu o viață,
Că suferind în ea, o să mă îngroapă,
Atunci când crezi că lucrurile merg rău..
Nai-ul care se înrăutățește,
Și știu că ruina nu vine singură,
Nu există remediu și mama plânge.
Căutam o scuză și un motiv,
Pierdut fără țintă, motiv, nici o opțiune.
Căutam de unde sunt eu,
Foamea mea și nervii mei,
Ambiție și durere,
Căutam, pierdut
Zgâriind ură,
Dacă plâng, eu scriu doar cu sânge pe hârtie,
Eu descriu esență,
Liniște, singur,
Obosit de a fixa, că să sparg totul,
Dansează durerea! Înece-mi! Sau vâslă!
Barca mea pierdută în nisip,
Golește-mă sau umple, o viață întreaga,
Copilăria mea băgată în belele, mai..
Totul că să gestionăm, asta e adevărat,
Fiecare își încarcă sentința,
Nu frânează nici sună,
Gândindu-se la Iana
Nu s-a dus la Disney Land
Dar o să se ducă la Punta Cana,
Spectacolul, mama,
Am învățat să-l prind în timp ce alții suc,
Este necesar să lucrezi pentru a-ți câștiga existența.
Vin și plec, cuvintele nu au rost,
O familie obosită,
Frate închis.
Minori căsătoriți cu drogul în oase.
Ruina se măsura, apă în Maroc,
Mereu cu tine, chiar și suntem departe,
Viața frântă într-o mie de bucăți,
Acel băiat care vorbește, nu îl cunosc.
Mă rup, nu ușurează ochii tai,
Obosit de a învață să fixez ceea ce sparg,
Eu compun durerea pe hârtie, nu plângând în umărul lui.
Obosit de a sparge tot ce vreau,
Flăcările și focul, viața mea în moloz.
Și, de ce nimeni nu-mi vrea durerea?
E în regulă cu atâtea probleme!
Merit și eu o viață,
Că suferind în ea, o să mă îngroapă,
Atunci când crezi că lucrurile merg rău..
Nai-ul care se înrăutățește,
Și știu că ruina nu vine singură,
Nu există remediu și mama plânge...