Astfel, la distanța de ani a deschis pumnul
Și avea trei monede de aur false
Poate de asta nu zâmbise
Poate de asta nu spuse, "am invins"
Închise pumnul, chestie de un minut
Ca să nu-l simtă gol
Și îmi lipsești
Și fetișcana făcuse hop-la într-o seară
Și a fost un hop-la că a rămas însărcinată
Se îmbrăcase în alb că era primăvară
Și în polaroid zâmbi convinsă
Făcuseră suită de invitați amestecați
și douăsprezece aperitive
Și îmi lipsești, îmi lipsești, și îmi lipsești
Și când acum doisprezece ani de la baie
Îi spuse, "e tarziu, trebuie să plec..."
Crezuse că se trata de o obligație
Nu de doisprezece ani fără să se întoarcă
De atunci a câștigat aproape mereu totul
Și încetase de a se gândi
Și îmi lipsești, îmi lipsești, și îmi lipsești
Dar atâta timp cât cânt te am în față
Anii sunt doar momente
Tu ai stat mereu aici în față