Mi-e frig lyrics

Mi-e frig de frigul celui ce-o să plece

şi nu va mai veni-napoi în veci,

şi haina din cuier devine rece

şi mânecile la cămăşi mi-s reci.

Mi-e frig de frigul omului pe care

îndată ce în glorie s-a frânt,

familia l-a dus la-nmormântare

şi l-a lăsat acolo în pământ.

Mi-e frig de frigul lui, acum că plouă

şi-n cimitir e apă cu prisos,

şi-n timp ce viaţa ne e dată nouă,

el zace în sicriu acolo jos.

Mi-e frig de frigul nopţilor de iarnă

când respirând prin viscole, postum,

nămeţii vor începe să se-aştearnă

şi el sărmanul se va face scrum.

Mi-e frig de frigul ţurţurilor care

vor atârna plângând de crucea sa,

când lacrimile noastre funerare

în cinic scăzământ se vor usca.

Mi-e frig de frigul cerului pe unde

îşi joacă rolul ultim şi-i e greu,

că îl priveşte însuşi Dumnezeu,

şi dintr-odată, prin schimbări profunde,

mi-e frig de frigul lui.

Mi-e frig de frigul meu…