La radio se cîntă "Să-nveţi de la soare",
În troleibuz lumea mă calcă-n picioare...
Încep să mă trezesc mai bine,
Odată cu asta şi spaima din mine;
Încerc să m-adresez politicos,
Replica nu-i cu nimic mai prejos:
"Măi cetăţene,
Nu sîntem lemne,
Fă bine şi-ascultă:
Mai suge din burtă !"
Mi-e frică !
Mi-e frică !
Aaaaa...
În birou, din tablou, priviri reci mă măsoară,
Primele primejdii încep să apară:
Secretara îmi spune promptă: "Cutare
Ne cere iarăşi caracterizare !"
Prin minte frica îmi joacă noi feste,
S-ar putea lăsa cu-o altă poveste...
Nu e momentul,
E-absent concretul,
E-o cursă, desigur,
Şi-s atît de singur...
Mi-e frică !
Mi-e frică !
Aaaaa...
La spital pe culoar, monumente de frică,
Ţipă, se-agită, se zbat, se ridică.
Stă spaima-n mine ca la ea acasă,
Îi spun doctorului că trebuie scoasă,
El îmi pune în vedere situaţia-mi precară:
"Ne trebuie o nouă aprobare mai clară,
Povara răspunderii mi-apasă umerii,
Pune-te-n locul meu, să vezi cît e de greu !"
Mi-e frică,
Mi-e frică,
Mi-e frică,
Mi-e frică,
Mi-e frică,
Mi-e frică, aaa
Mi-e frică, mi-e frică,
Mi-e frică, mi-e foarte foarte foarte frică !
Mi-e frică, mi-e mi-e frică mi-e
Mi-e frică, mi-e mi-e frică mi-e
Frică, mi-e frică,
Mi-e frică, mi-e frică, ha
Mi-e frică...