Mi-e dor de ochii tăi adânci
Scânteietori ca soarele de mai
Mi-e dor de vraja ce-o arunci
Prinos al părului bălai
De-o dezmierdare iar mi-e dor
Şi de sărutul ce-adânc el m-a robit
Ca vântul adiind uşor
Să-nvie chipul ce-am iubit
Te simt în viaţă paradis
De vorbe dragi, de cântec şi de flori
Te port în minte ca pe-un vis
Ce dăinuieşte peste zări
Mi-e dor de sărutarea ta
Ce pătimaşă tu mi-ai dăruit
Mi-e dor de nopţile de mai
Când amândoi ne-am întâlnit