Juanita a venit azi-noapte şi a plâns fără oprire.
"Uf, Tati, te iubesc, ştii?
Şi cred că de vină-i lumina lunii."
Arăta atât de bine, arăta în regulă, şi a suspinat:
"O, Tati, dă-te mai încolo!"
O, scumpo, tu ştii ce-mi place şi cred că de vină-i lumina lunii.
Produsă în Mexic,
Şcolită în Franţa,
O-la, dragostea nu trebuie s-o înveţe,
O, omule, pot spune că-i limbaj internaţional.
Refren:
Fată mexicană, nu mă lăsa singur,
Am o inimă la fel de mare ca o piatră
Şi am nevoie de tine, crede-mă, să fii aici şi să mă iubeşti noaptea asta.
Fată mexicană, vreau să rămâi,
Ştii că inima mea tânjeşte să spună
Că atât timp cât trăiesc îmi voi aminti mereu de cea pe care-o strigam
Fata mea mexicană.
Pielea ei era fină precum cerul de catifea,
Şi părul ei strălucea la lumina lunii.
Şi în timp ce cânta muzica, noaptea se făcu zi
Şi am strâns-o tare.
Şi s-a uitat la mine cu ochii ei căprui întunecaţi şi a şoptit:
"Hasta la vista!"
Păi nu ştiu ce-nseamnă, dar a sunat
Atât de bine, încât am sărutat-o.
Refren (x2)