Metanie

Doamne, fă din suferinţă,

Pod de aur, pod înalt,

Fă din lacrimă velinţă

Ca într-un pat adânc şi cald.

Din lovirile nedrepte

Faguri facă-se şi vin.

Din înfrângeri, scări şi trepte,

Din căderi, urcuş alpin.

Din veninul pus în cană

Fă miresme ce nu pier.

Fă din fiecare rană

o cădelniţă spre cer;

Şi din fiece dezastru

şi crepuscul stins în piept,

Doamne, fă lăstun albastru

şi fă zâmbet înţelept.

Doamne, primeşte jertfa lor!