Pentru primul prieten şi nou Prometeu
ce a prins şansoneta în sufletul meu
care cântă şi arde, şi cântă mereu
şi arde mereu, mereu...
Care mâine s-ar stinge şi n-ar avea sens
Fără Piaf sau Trenet, Chevalier sau Brassens
Fără Brel, Aznavour, Yves Montand şi Greco
Louise Tanguay, Patachou, fără tine, Becaud
Pentru cercul de aur ce va străluci
pentru toţi trubadurii ce-au fost şi vor fi,
Merci, Becaud,
Merci, Becaud,
Merci...
Pentru-un om însetat care singur şi-a luat
portocala visată, teribil păcat,
Hăituit de un strigăt ce urcă turbat
"Tu, tu ai furat, ai furat!!"
Pentru pomii-nsetaţi care-n sus au privit
pentru ziua când ploaia-n sfârşit a venit
pentru ce ţi-a lăsat un prieten pierdut
pentru cel ce-a trădat şi tu nu l-ai crezut
Pentru toate-amintirile ce vor zâmbi
spre mirajul de aripi de peste Orly
Merci, Becaud,
Merci, Becaud,
Merci...
Pentru-un puşti pistruiat ce-ntr-o seară ţi-a zis
că ar vrea un balon mare cât un Paris
şi încă un câmp de baloane de tine trimis
colorate ca-n vis, ca-n vis...
Pentru-un cântec de leagăn în care-ai şoptit
o poveste frumoasă la ceas ofilit
O poveste cu îngeri şi buni vrăjitori
ce-a făcut să visăm, să visăm uneori
Pentru zborul înalt al lui Exupery
şi-nţeleptul său prinţ care-n noi va trăi
Merci, Becaud,
Merci, Becaud,
Merci...
Pentru-un toreador victorios aclamat
şi de cruda mulţime în slăvi înălţat
pentru taurul mort ce-n arenă-a lăsat
nisipul curat, sângerat...
Despre primul concert, aminteşte-ţi, Gilbert,
de Varşovia, de sânge, de foc şi de fier
De Chopin, de profesorul, de pianist
şi de paşii pierduţi şi de sufletu-i trist
Pentru tot ce ştiai şi acum nu-i mai ştii,
pentru cum mi-ai cântat pătimaş într-o zi,
Merci, Becaud,
Merci, Becaud,
Merci...
Şi acum pentru strigătul tău disperat
când şi tu fără lacrimă te-ai întrebat
ce-ai să faci fără ea, a rămas de-ncercat
ce mai e de sperat, de sperat
Pentru oamenii noştri pieriţi în pârjol,
italianul, francezul şi pentru spaniol,
pentru-acel impozant directeur general
confruntat cu un iepure mic şi banal
pentru cel ce-a iubit-o atât pe Marie
pentru ghidul cu păr auriu, Nathalie
Merci, Becaud,
Merci, Becaud,
Merci...
Poate cântecul meu n-a ştiut, n-a găsit
ce cuvinte s-adune şi-acum la sfârşit
îţi voi spune de ce te-am cântat şi vorbit
şi de ce te-am iubit, te-am iubit
Datoria-ntre tine şi mine şi noi
n-ai putut bănui cum ar fi, dar apoi
o inimă mare-ai zvântat şi-ai bătut
cum o mare de inimi cu tine-a bătut
Pentru tine prietene care ne ştii
pentru gândul că ai să mai fii
Merci, Becaud,
Merci, Becaud,
Merci...
Merci, Becaud,
Merci, Becaud,
Merci...
Merci, Becaud,
Merci, Becaud,
Merci...