Când mă gândesc la acele vremuri
Sunt mereu complet răvășit
Apoi îmi dau seama că sunt îndrăgostit de dumneavoastră chiar și în ziua de azi
Era o femeie superbă
Cu păr blond până la umeri
Era singura femeie pe lume pentru mine
Încă de la început fusese pentru mine
Atât de minunată
M-a învățat să scriu
Și m-a învățat să citesc
Pielea ei - mai moale decât catifeaua
Și era cu adevărat suplă
Nu o să uit niciodată
Ce îi datorez
Încă o mai iubesc
Chiar și astăzi îmi ia mințile
Profesoara mea de germană
Nu fac niciodată prognoze
Și nu o să fac asta nici în viitor
Însă mi-am jurat:
Nu o să am liniște niciodată
Până nu o să îi mărturisesc odată
Dragostea mea
Pentru că datorită celor ce m-a învățat
Văd lumea mai clar
Era așa educată
Era incredibil de deșteaptă
Pentru că știa chiar totul
De la accent până la structura propoziției
Era o femeie care știa nespus de multe lucruri
Așa că îi cânt acest cântec de dragoste
În semn de recunoștință
Încă o mai iubesc
Chiar și astăzi îmi ia mințile
Profesoara mea de germană
Era prima mare dragoste
Dragostea vieții mele
Însă am ajuns prea târziu
Căci ea era deja luată:
Într-o zi a fugit cu
Profesorul de matematică
Și pentru asta îl detest pe tip
110 la sută
Încă o mai iubesc
Chiar și astăzi îmi ia mințile
Profesoara mea de germană