Să cânt, am venit să cânt,
Am venit să-mi las cântecul în liniștea ta,
Dar tu m-ai făcut să plâng
Și să ascult geamătul propriei mele voci.
Dar tu m-ai făcut să plâng
Și să ascult geamătul propriei mele voci.
Ieri, departe de tine,
Pentru a te uita, incercam să uit să simt,
Te-am lăsat să mori înăuntrul meu,
Și să trăiesc fără iubirea ta pentru mine a însemnat să mor.
Te-am lăsat să mori înăuntrul meu,
Și să trăiesc fără iubirea ta pentru mine a însemnat să mor.
Am venit să-mi nutresc speranțele
Și să-ți las în mâini un pic de dragoste,
Dar tu m-ai făcut să plâng
Și să ascult geamătul propriei mele voci.
Dar tu m-ai făcut să plâng
Și să ascult geamătul propriei mele voci.
Să iubeșți nu mai are de-a face cu dragostea,
Ci cu frângerea inimii mele cu multă durere.
N-ai cum să nu recunoșți aceasta,
Pentru că n-ai simțit iubirea la fel ca mine.
N-ai cum să nu recunoșți această,
Pentru că n-ai simțit iubirea la fel ca mine.
Să plec, a trebuit să plec
Ca să găsesc această minune a vocii tale,
De ce m-ai lăsat să vin
Și să-ți simt liniștea spunându-mi adio?
De ce m-ai lăsat să vin
Și să-ți simt liniștea spunându-mi adio?
Am venit să-mi nutresc speranțele
Și să-ți las în mâini un pic de dragoste,
Dar tu m-ai făcut să plâng
Și să ascult geamătul propriei mele voci.
Dar tu m-ai făcut să plâng
Și să ascult geamătul propriei mele voci.