Mi-a zis luna că tu nu o privești
Când te luminează pe străduță,
Și că te oprești sub altă fereastră
Și că îți bagi fața între gratii.
Mi-a zis luna că nu o mai privești;
Când te luminează, îi întorci spatele!
Mi-a zis luna că dacă nu o privești
Se supără pe tine!
Și tot așa vorbesc și vânturile
De alte urme dintre gratii;
De alți bărbați ce se opresc
Sub aceeași fereastră...
Mi-a zis luna că dacă nu o privești
Se supără pe tine!
Se plânge luna că dacă nu o privești
Când te urmărește pe străduța aceea...
I-am zis lunei să vină să mă avizeze
Dacă sub acea fereastră te oprești iar.
Dacă te oprești sub acea fereastră
Și dacă îți bagi fața între gratiile sale...
Mi-a zis luna că dacă nu o privești
Se supără pe tine!
Și tot așa vorbesc și vânturile
De alte urme dintre gratii;
De alți bărbați ce se opresc
Sub aceeași fereastră...
Mi-a zis luna că dacă nu o privești
Se supără pe tine!
[Instrumental]
Și tot așa vorbesc și vânturile
De alte urme dintre gratii;
De alți bărbați ce se opresc
Sub aceeași fereastră...
Mi-a zis luna că dacă nu o privești
Se supără pe tine!
Mi-a zis luna cu nu o mai iubești;
Că, dacă nu o privești, uitarea ta o doare!
Vai, ce n-aș da să fiu acea lună
Care să te lumineze pe străduță...
Mi-a zis luna că nu o mai privești;
Când te luminează, îi întorci spatele!
Mi-a zis luna...
Mi-a zis luna că dacă nu o privești
Se supără pe tine!
Mi-a zis luna că nu o privești...
Vezi... Vezi... Vezi că se va supăra!
Mi-a zis luna că nu o privești...
Vezi... Vezi... Vezi că se va supăra!