Am plecat
Ca să-ți duc dorul.
Am plecat
Ca să mă-ntorc iar.
Am plecat
Ca să fiu singură.
Am plecat
Pentru că eram așa de aproape, pe aproape atăt de aproape,
Că nu pot să văd ce mi-e aproape
De ochi,
Mâinile mele care nu mai sunt mâini
Și mă gândesc în zadar că într-o zi îmi vor reda viața.
Ies să alerg în ochii altui bărbat
Care cel puțin, când se uită la mine,
Mă face să râd puțin,
Pentru că ai tăi*
Sunt așa departe de mine
Că abia de-i pot vedea.
Între timp, unde erai cănd te sunam?
Unde erai când te sunam?
Unde erai când glasul meu devenea așa mic,
Încât nu ieșea și se îneca într-o încăpere sau înauntrul meu.
Unde erai când dormeai lângă mine
Iar eu nu mai puteam ațipi?
Unde erai când te ascultam de la tine vorbe
Pe care nici tu nu le credeai?
Printre atâta rahat, spun-mi,
Unde erai tu?
Unde erai când te sunam?
Unde erai când te sunam?
Unde erai când te sunam?
Unde erai când te sunam?
De asta am plecat:
Ca să-ți duc dorul.
Am plecat
Ca să mă-ntorc iar.
Am plecat
Ca să fiu singură.
Am plecat, de asta am plecat:
Ca să-ți duc dorul.
Am plecat
Ca să mă-ntorc iar.
Am plecat ca să fiu singură.
Am plecat...
Unde erai când te sunam? (x5)
De asta am plecat:
Ca să-ți duc dorul.
Am plecat
Ca să mă-ntorc iar.
De asta am plecat:
Ca să fiu singură.
Am pecat
Ca să mă întorc,
Să o fac din nou, încă o dată.