Omul se obișnuiește cu toate,
Presupun că și eu o voi face,
Dacă îngăduie Domnul, dacă îngăduie Domnul.
Să pretind că nu mă insultă
Când mă respingi,
E doar ca să salvez măcar ce poate fi salvat.
Să nu întreb cu cine
Îți petreci fiecare noapte
Și de ce nu mai dormim ca înainte amândoi.
Să nu permit furiei să câștige
Și să distrug totul,
Când vii de la ea dimineața.
Bine ați venit, prieteni,
La mica noastră șaradă,
Aveți invitații,
E cea mai bună din oraș.
Deschideți șampania,
Hai să ne pierdem mințile
Și să ne dăm jos hainele,
Dar tot vom avea măștile.
Omul se obișnuiește cu toate,
Presupun c-o voi face și eu,
Dacă îngăduie Domnul, dacă îngăduie Domnul.
Să mă prefac că nu te aud
Când îmi spui ceva urât,
Să salvez măcar ce mai poate fi salvat.
Să nu blestem ziua
Când am spus „Da”,
Când copiilor tăi le-am dat viață.
Și să mă joc cu toată lumea,
Să nu mă enervez
Că te văd cu altă femeie.