Marta, du-mă departe
de libertate, care nu e mereu poezie,
de stelele din staniol și de așternutul de șmirghel al ultimei zâne.
Marta, du-mă departe,
înlăutrul pielii tale mă simt bine, ești a mea!
Fă-mi un loc în viața ta, te iubesc, nu sunt intruziv, ne potrivim noi.
Marta, du-mă departe,
nu mă lăsa în fumul de grătar dintr-o tavernă,
în serile mele de poet și trișor la cărți măsluite, în vinul amar!
Marta,
poezia printre dinți n-are gust de pâine.
Marta,
stelele de staniol sunt ascuțite.
Marta,
de tandrețe nu se poate muri,
Marta, asta e ora când poți înnebuni!
Marta, prinde ideea din zbor.
Doar când îi e foarte frig se dezbracă un om.
Doar când pe dinăuntru ceva s-a rupt,
îți dai seama că are o inimă chiar și un afemeiat.
Marta, leagă-mi la ochi
o privire clară asupra viciilor mele baroce.
Tandrețea ta a fost în vizuina unui lup,
putem s-o luăm de la capăt.
Marta, du-mă departe,
înlăuntrul pielii tale mă simt bine, ești a mea!
Fă-mi un loc în viața ta, ne potrivim noi,
dă un picior în ușă, te iubesc!
Marta,
poezia printre dinți n-are gust de pâine.
Marta,
stelele de staniol sunt ascuțite.
Marta,
de tandrețe nu se poate muri,
Marta, asta e ora când poți înnebuni!
Marta,
poezia printre dinți n-are gust de pâine.
Marta,
stelele de staniol sunt ascuțite.
Marta,
de tandrețe nu se poate muri.
Marta, asta e ora când poți înnebuni acum.
Marta, du-mă departe,
nu mă lăsa în fumul de grătar dintr-o tavernă,
în serile mele de poet și de trișor la cărți măsluite, în vinul amar!
Marta, du-mă departe,
înlăuntrul pielii tale mă simt bine, ești a mea!
Fă-mi un loc în viața ta, ne potrivim noi,
dă un picior în ușă, te iubesc!
Marta,
poezia printre dinți n-are gust de pâine.
Marta,
stelele de staniol sunt ascuțite.
Marta,
poezia printre dinți n-are gust de pâine.
Marta,
stelele de staniol sunt ascuțite.