Niciodată să nu fii atât de bun
Încât să uiți să fii inteligent
Niciodată nu fii atât de inteligent
Încât să uiți să fii bun
Și dacă nu aș fi știut mai bine
Aș crede că tu tocmai îmi vorbeai mie
Dacă nu știam mai bine
Aș crede că ești în continuare aici
Ce a murit, nu a rămas mort
Ce a murit, nu a rămas mort
Ești vie, ești vie în mintea mea
Ce a murit, nu a rămas mort
Ce a murit. nu a rămas mort
Ești vie, atât de vie
Niciodată să nu fii atât de politicos
Încât să-ți uiți puterea
Niciodată să nu folosești atâta putere
Încât să uiți să fii politicos
Și dacă nu aș știi mai bine
Aș crede că tu tocmai că ascultai acum
Dacă nu aș știi mai bine
Aș crede că ești încă vie
Ce a murit, nu a rămas mort
Ce a murit, nu a rămas mort
Ești vie, ești vie în mintea mea
Ce a murit, nu a rămas mort
Ce a murit. nu a rămas mort
Ești vie, atât de vie
Răcoarea toamnei ce mă trezește
Adorai cerurile chihlimbare atât de mult
Membre lungi și înotări înghețate
Întotdeauna ajungeai dincolo de unde picioarele noaste înca atingeau solul
Călătoriile cu mașina pe scări și în jos
Ar fi trebuit să îți pun întrebări
Ar fi trebuit să te întreb cum să fiu
Să îți cer să notezi asta pentru mine
Ar fi trebuit să păstrez fiecare bon de cumpărături
Căci fiecare rebut al tău va fi luat de mine
Te-am urmărit semnându-te Marjorie
Toate dulapurile tale pline de vise reprimate
Și cum mi le-ai lăsat pe toate mie
Ce a murit, nu a rămas mort
Ce a murit, nu a rămas mort
Ești vie, ești vie în mintea mea
Ce a murit, nu a rămas mort
Ce a murit. nu a rămas mort
Ești vie, atât de vie
Și dacă nu aș ști mai bine
Aș crede că tu tocmai îmi cânți
Dacă nu aș ști mai bine
Aș crede că ești încă aici
Știu mai bine
Dar simt că ești încă aici
Știu mai bine
Dar ești încă aici