La mâini am aur roz,
pentru capriciile mele - monede
şi ca să-mi arăt corpul -
șaluri brodate, rochii de mătase.
Dacă eu cer luna, mi se dă luna.
Că de aia gagiul meu are
mai multi biștari decât un sultan.
Îți invidiez norocul - îmi spun
unele - văzându-mă strălucind.
Și nu știu, bietele, invidia
pe care ele mi-o provoacă.
Maria Speranța, ce ingrată
țigancă ești tu, având totul.
Vrei să râzi, dar până și ochii
îi ai vineți de atâta suferință.
Blestemați biștari, din vina cărora
ai părăsit țiganul care ți-a fost iubit.
Pedeapsă de la Dumnezeu este
cruciulița pe care o porți la gât,
Maria Speranța.
Pentru setea lui, eu am fost apă,
pentru frigul lui – candelă
și pentru Hristosul lui țigănesc,
un cer de iubire cu lună și stele.
Dragoste ca cea a noastră
nu sunt pe lume două,
blestemați să fie banii
care m-au despărțit de el.
Vei fi mai mult decât regină
mi-a spus gagiul și eu l-am crezut,
viața mea și banii mei
i-aș da acum ca să fiu ce am fost.
Maria Speranța, ce ingrată
țigancă ești tu, având totul.
Vrei să râzi, dar până și ochii
îi ai vineți de atâta suferință.
Blestemați biștari, din vina cărora
ai părăsit țiganul care ți-a fost iubit.
Pedeapsă de la Dumnezeu este
cruciulița pe care o porți la gât,
of, of, of...
Maria Speranța.