Amintește-ți de Acapulco
De nopțile acelea, Maria sufletului meu.
Amintește-ți cum pe plajă
Ștergeai steluțele
Cu mâinile tale.
Corpul tău, jucăria mării, navă în derivă,
Veneau valurile și îl legănau,
Și în timp ce eu te priveam
O spun sentimental,
Gândirea mă trăda.
Ți-am spus multe cuvinte frumoase
Ca cele care mângâie inimile
Cerând ca să mă iubești
Și să-mi transformi iluziile în realitate.
Luna care ne privea
Pentru câteva clipe
S-a făcut un pic neștiutoare,
Și când am văzut-o ascunsă
M-am așezat în genunchi ca să te sărut
Și să-ți dedic astfel toată viața mea.
Iubiri, ai avut multe iubiri
Maria drăguță, Maria sufletului meu,
Dar niciuna atât de bună și atât de curată
Ca aceea care a răsărit în mine.
Ți-o aduc plină de flori,
Ca o ofrandă
Pentru ca să ți-o pun la picioare.
Primește-o cu emoție,
Și jură-mi că nu mă minți
Pentru că te simți idolatrizată.