Tu eşti cel care aproape că-mi frânge inima,
Ai avut o şansă, dar ai renunţat la ea,
Trâind într-o lume din care n-ai putea face niciodată parte
Şi e timpul să pleci.
Nu poţi să râmâi, nu, nu poţi să rămâi,
Nu eşti un învins, încă mai e timp să te urci în trenul ăla
Şi trebuie să pleci în seara asta,
Mai gândeşte-te, eşti bărbatul din ploaie.
Ce rost are să stai între pereţii ăştia?
Luminile ard, dar nu-i nimeni acasă,
O nouă zi începe în timp ce o ploaie rece cade
Şi acum e timpul să mergi singur.
Nu poţi să râmâi, nu, nu poţi să rămâi,
Nu eşti un învins, încă mai e timp să te urci în trenul ăla
Şi trebuie să pleci în seara asta,
Eşti bărbatul din ploaie.
Cum te simţi când trebui să-ţi amiteşti?
Crengi desfrunzite precum copacii în noiembrie.
Ai avut totul, ai renunţat la tot,
Acum e timpul să pleci.
Nu poţi să râmâi, nu, nu poţi să rămâi,
Nu eşti un învins, încă mai e timp să te urci în trenul ăla
Şi trebuie să pleci în seara asta,
Mai gândeşte-te, eşti bărbatul din ploaie.
Cum te simţi când trebui să-ţi amiteşti?
Crengi desfrunzite precum copacii în noiembrie.
Cum te simţi când trebui să-ţi amiteşti?
Crengi desfrunzite precum copacii în noiembrie.
Nu poţi să râmâi, nu, nu poţi să rămâi,
Nu eşti un învins, încă mai e timp să te urci în trenul ăla
Şi trebuie să pleci în seara asta,
Eşti bărbatul din ploaie.
Ai avut totul, ai renunţat la tot,
Acum e timpul să pleci.
Nu poţi să râmâi, nu, nu poţi să rămâi,
Nu eşti un învins, încă mai e timp să te urci în trenul ăla
Şi trebuie să pleci în seara asta,
Mai gândeşte-te, eşti bărbatul din ploaie.