Mama m-a învățat bine,
Mi-a spus când eram tânăr:
„Fiule, viața ta ta e o carte deschisă,
Nu o închide înainte de a o încheia.”
„Flacăra strălucitoare arde cel mai repede”,
Asta am auzit-o spunând,
Inima unui fiu e sădită de mama sa,
Dar trebuie să-mi găsesc calea mea.
Lasă inima-mi să zburde,
Lasă-ți fiul să crească,
Mamă, lasă inima-mi să zburde
Ori dă-i pace inimii mele,
Da, pace.
Rebelule, nu-ți uita numele de familie,
Sânge năvalnic în vinele1 mele,
Mi se pun funii în jurul gâtului,
Al căror semn rămâne încă.
Am plecat de acasă de la o vârstă fragedă,
Din câte am auzit, am făcut rău,
Nicicând nu am cerut iertare,
Dar ceea ce se spune e adevărat.
Lasă inima-mi să zburde,
Lasă-ți fiul să crească,
Mamă, lasă inima-mi să zburde
Dă-i pace inimii mele.
Nu-ți cer nicicând nimic,
Dar tot nimic nu dau,
Însă tu mi-ai dat nimicul tău,
Pe care îl voi lua în pământ cu mine.
Nu-ți cer nicicând nimic,
Dar tot nimic nu dau,
Însă tu mi-ai dat nimicul tău,
Pe care îl voi lua în pământ cu mine,
Așadar dă-i pace inimii mele.
Mamă, acum mă întorc acasă,
Nu sunt așa cum ți-ai dorit,
Dragostea unei mame pentru fiul său
(to be continued shortly)
1. (arh.) vene