Ochii tăi, plini de soare și vis,
Mâna ta... părul îmi mângâia,
Mi-amintesc, fără să mă gândesc,
Ca prin vis...
Povesteai, vorbe dulci îmi spuneai,
De un prinț și de-un rege vorbeai,
Mi-amintesc, fără să mă gândesc,
Ca prin vis...
Într-o seară, mă alintai,
O poveste cum îmi spuneai,
Și în poală, tu mă țineai,
Surâdeai...
Spune, mamă, unde te duci?
Mama, stai să mă asculți,
O, mamă, îmbătrânești...
Unde ești?
Au trecut... câți ani de-atunci?
De când tu îmi povesteai...
Anii trec, nu înțeleg,
Fără rost...
Părul tău s-a mai albit.
Mâna ta a îmbătrânit.
Ochii tăi sunt ca atunci,
Ca prin vis...
Spune mama, unde te duci?
Mama, stai să mă asculți,
O, mamă, îmbătrânești...
Unde ești?