Tu – alba si vibranta, Eu – intunecata si calda
Tu – scancesti dar nimeni nu te aude
Iar Eu, prosteste sparg cioburi in palma mea
Iubirea ta e atat de franca iar Eu
mi-am lasat sperantele toate prinse in ea
Noi, ne impartasim secretele, ne intelegem Toate
Doar ca inca nu pare sa fie de ajuns
Ana, “te rog da-ti tricoul jos”
Ana, te rog sa ne lasam dezbracate!
Tu – iti meriti revelatiile si reveriile
Eu, cred ca si eu le merit
Tu – esti un geniu, Eu – de asmemea un geniu
Daca si tu ai cautat inseamna ca suntem doua, asemenea
Nu doar durerea raneste, stii
Nu doar constiinta ne sperie
E ciudat, dorinta si puterea mea nu-mi sunt, din nou, de ajuns
Inca inmultesc mucurile de tigara
Iar tu scrii un roman