Peste tot în jurul meu sunt chipuri familiare,
Locuri arhicunoscute,
Chipuri obosite,
Dimineaţa devreme pentru cursele zilnice,
Mergând nicăieri,
Mergând nicăieri,
Lacrimile lor le umlplu paharele,
Fără nici o expresie,
Fără nici o expresie,
Îmi ascund chipul, vreau să-mi înec amarul,
Nu va mai exista ziua de mâine,
Nu va mai exista ziua de mâine.
(Refren)
Şi mi se pare cam ciudat
Mi se pare cam trist
Că visele în care mor
Sunt cele mai frumoase pe care le-am avut,
Îmi este greu să-ţi spun,
Este greu de suportat
Când oamenii aleargă în cercuri este o lume foarte, foarte
Nebună. (X2)
Copii aşteptând ziua în care să se simtă bine,
La mulţi ani!
La mulţi ani!
Am fost făcut să mă simt aşa cum ar trebui să se simtă orice copil
Să stau şi să ascult,
Să stau şi să ascult.
M-am dus la şcoală şi eram foarte emoţionat,
Nimeni nu mă cunoştea,
Nimeni nu mă cunoştea.
Bună ziua, doamna profesoară! Spuneţi-mi ce lecţie facem?
Uitaţi-vă prin mine,
Uitaţi-vă prin mine.
(Refren)
Şi mi se pare cam ciudat,
Mi se pare cam trist
Că visele în care mor
Sunt cele mai frumoase pe care le-am avut.
Îmi este greu să-ţi spun,
Este greu de suportat
Când oamenii aleargă în cercuri este o lume foarte, foarte
Nebună. (X2)
Mărindu-vă lumea,
O lume nebună.