La o aruncătură de băț de Ierusalim,
Am mers cale de o milă în lumina lunii
Și, deși un milion de stele străluceau,
Inima mea a fost pierdută pe o planetă îndepărtată,
Care se învârte în jurul lunii de aprilie,
Răsucindu-se într-un arc de tristețe:
Sunt pierdut fără tine,
Sunt pierdut fără tine.
Chiar dacă toate împărățiile se întorc în nisip
Și cad în mare,
Sunt nebun după tine,
Sunt nebun dupa tine.
Din văile întunecate ale întunericului
Am auzit antice cântece de jale
Și, la fiecare pas, m-am gandit la tine,
La fiecare pas, doar la tine.
Fiecare stea - un grăunte de nisip,
Rămășițele unui ocean uscat.
Spune-mi, cât mai așteptăm? Cât?
Se spune că, în deșert, se află un oraș,
Vanitatea unui rege antic,
Dar orașul zace în bucăți împrăștiate,
Unde vântul suflă și vulturii cântă.
Acestea sunt lucrările omului,
Aceasta este suma ambiției noastre,
Ar fi o închisoare a vieții mele
Dacă ai deveni soția altcuiva.
Cu fiecare închisoare suflată în praf,
Vrăjmașii mei se duc liberi,
Sunt nebun după tine,
Sunt nebun după tine.
Și, niciodată în viața mea,
Nu m-am simțit mai singur decât acum;
Deși susțin dominații peste ceea ce văd,
Ele nu înseamnă nimic pentru mine,
Nu există victorii -
În toate faptele noastre -, fără iubire.
La o aruncătură de băț de Ierusalim,
Am mers cale de o milă în lumina lunii
Și, deși un milion de stele străluceau,
Inima mea a fost pierdută pe o planetă îndepărtată,
Care se învârte în jurul lunii de aprilie,
Răsucindu-se într-un arc de tristețe:
Sunt pierdut fără tine,
Sunt pierdut fără tine ... O ...
Cu toate că deții cheile pentru a distruge tot ceea ce văd,
Cu fiecare închisoare suflată în praf
Vrăjmașii mei se duc liberi.
Chiar dacă toate împărățiile se întorc în nisip
Și cad în mare,
Sunt nebun după tine,
Sunt nebun dupa tine,
Sunt nebun după tine,
Sunt nebun dupa tine ...