O filosofie am, atât:
Să m-acceptați așa cum sunt,
Orice mi-ați spune, oricât,
Pumnul îl țin ridicat,
Fie bine, fie rău,
Metisă sunt*, victimă nu, zău!
Cu inima ușoar-am plecat,
Mereu cu pumnul ridicat!
Capul sus, pieptu-nainte,
Eforturi să fac, cât mai multe,
N-am avut de-ales altceva,
Asul sunt, ce pe rege îl învingea,
Suferințe- diferite,
Cu jigniri necontenite,
Eu îmi voi ridica pumnul,
Sus de tot, ca să-mi văd drumul.
Să ating luna,
Teamă nu-mi este,
Chiar dacă-ntruna
Și-n suflet uzura crește,
Iar sacrificii,
Voi face ne-ncetat,
Am făcut și-altădat'
Dar tot cu pumnul ridicat!
Eu nu-s ca toate celelalte,
Privite fix, dezbrăcate,
Formele mele, rotunjimile,
Bune-s de-ncălzit inimile,
Într-un cartier muncitoresc
Am învățat mândră să cresc,
Iubiri mai multe-s decât nevoi,**
Mai mult calm decât război.
O filosofie am, atât:
Să m-acceptați așa cum sunt,
Forță, zâmbet izbăvitor,
Cu pumnul sus, spre viitor!
Capul sus, pieptu-nainte,
Eforturi să fac, cât mai multe,
N-am avut de-ales altceva,
Asul sunt, ce pe rege îl învingea,
Refren (x3)