Iarna soarele obosit
merge devreme la culcare,
nu mai poate,
nu mai poate.
Noaptea acum coboară
cu mâinile ei reci pe mine.
Dar ce frig este,
dar ce frig este.
Ar ajunge o mângâiere
pentru inima unei fete,
poate atunci eu te-aș iubi.
Ce este viața
fără dragoste?
Este doar un copac
ce frunze nu mai are
și vântul se ridică,
un vânt rece
aruncă jos speranțele
ca și frunzele.
Dar ce-i viața asta
dacă lipsești tu?
Mă simt ca un fluture
care pe flori nu mai zboară,
care nu mai zboară,
care nu mai zboară.
M-am ars la focul
marei tale dragoste
care s-a stins deja.
Dar ce frig este,
dar ce frig este.
Tu băiatule m-ai dezamăgit,
mi-ai furat de pe față
acel zâmbet care nu va reveni.
Ce este viața
fără dragoste?
Este doar un copac
ce frunze nu mai are
și vântul se ridică,
un vânt rece
aruncă jos speranțele
ca și frunzele.
Dar ce-i viața asta
dacă lipsești tu?
Nu mă mai iubești,
ce frig este.
Ce este viața
dacă lipsești tu?
Nu mă mai iubești,
ce frig este.