Porneam, vârându-mi pumnul în buzunarul rupt,
Şi însuşi pardesiul părându-mi ideal.
Sub ceru’nalt, o, muză, ţi-eram supus feal;
O, ce iubiri, ce mândre, în visu-mi întrerupt!...
Nădragii ultimi, bieţii, vai, găuriţi erau!
— Şi visător de-o şchioapă, ce rime pe cărare
Înşiruiam, în mersu-mi spre hanul Caru-Mare!
Şi-n cer atâtea stele cu foşnet îmi şopteau!
Cum le-ascultam, gingaşe... pe margine de cale
Mă aşezam; pe frunte-mi se prelingeau agale
Stropi, rouă, dând putere precum un vin vrăjit;
Ori, rimele cu bezna mi le-mpleteam fantastic;
Şi din pantofii - lire - răniţi, un fir elastic
Trăgeam, ţinând piciorul de pieptul meu lipit.