Cu pumnii în buzunarele sparte;
Și-n paltonul meu imaginar;
Zbor, în ceruri, Muză, mai departe
De dragostea de care n-am habar!
În pantalonii mei fără pereche-
Eu, dus-întors, sunt Hopa-Mitică!
Și rime văd, ca înțepat de streche-
De moarte sau de viață nu am frică!
Văd stelele cum sar ca broasca,
Din balta cerului, colea în față,
Septembrie își potrivește basca-
Și către toamnă, vai, mă trage ața!
M-aplec, și-aud picioarele cum cântă
La orga drumului, flămândă!
Arthur Rimbaud, Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan