Îmi amintesc de zăpadă, cuvintele tale îmi sunt precum apă,
Pe drumul meu merge primăvara, îmi amintesc de zăpadă,
Amintește-ți de o lumină, ochii tăi puri sunt ca o lacrimă,
În patul meu zace primăvara, amintește-ți de o lumină.
Îți țin mănușile, acestea sunt ultimele secunde când sunt a ta,
Mirosul laurului este mai puternic decât o lacrimă, eu știu că dragostea este o otravă.
Eu știu ca dragostea este o otravă și, parcă ar fi înadins, este și cea mai bună haină,
Nu îți feri privirea, privește-mă în ochi, tu știi că dragostea este o otravă.
În iunie, urma este îmbrăcată în fulgi albi de nea,
Nu mai este o taină pentru nimeni că el își amintește de zăpadă.
Și în orașe, pe drumuri, în casele cuiva
Cascada frunzelor din plopii cerești este o paradă de zăpadă.
Îți țin mănușile, acestea sunt ultimele secunde când sunt a ta,
Mirosul laurului este mai puternic decât o lacrimă, eu știu că dragostea este o otravă.
Eu știu ca dragostea este o otravă și, parcă ar fi înadins, este și cea mai bună haină,
Nu îți feri privirea, privește-mă în ochi, tu știi că dragostea este o otravă.
Îți țin mănușile, acestea sunt ultimele secunde când sunt a ta,
Mirosul laurului este mai puternic decât o lacrimă, eu știu că dragostea este o otravă.
Eu știu ca dragostea este o otravă și, parcă ar fi înadins, este și cea mai bună haină,
Nu mă voi mai întoarce, deja vei fi fericit, privirea va rămâne singură.