Orașele sunt goale și au rămas doar amintirile,
Dulcile noastre întâlniri vor rămâne mereu în amintirea mea.
Dar, pesemne, nu ne este sortit să rămânem împreună,
Eu însă te iubesc, te iubesc la fel ca înainte.
Dar, pesemne, nu ne este sortit să rămânem împreună,
Eu însă te iubesc, te iubesc la fel ca înainte.
Și anii vor zbura, iar noi nu vom fi împreună,
O nouă iubire va da buzna în inima ta.
Am obosit să mă amăgesc, să mă scald în minciună și fățărnicie,
Pentru că te iubesc, te iubesc la fel ca înainte.
Toate cântecele și versurile noastre de suflet
Au devenit pentru tine zadarnice, străine.
Poate că nu ne-a fost lăsat să rămânem împreună,
Eu însă te iubesc, te iubesc la fel ca înainte.
Sub ploaia năvalnică strig că fericirea încă ne stă în puteri,
Fiindcă te iubesc, te iubesc la fel ca înainte.
Cuvintele prostești au săpat o prăpastie între noi.
Ne-am despărțit ca prieteni, de ce să fim dușmani?
Între timp am crescut, anii m-au făcut mai înțelept și mai matur,
Dar încă te iubesc, te iubesc la fel ca înainte.
Între timp am crescut, dar ce să fac mai departe?
Fiindcă te iubesc, te iubesc la fel ca înainte.