Pune-ți sufletul în șa, lasă-l să călărească
Cu ochi orbi vei găsi calea
Trage aer în piept - lasă gândurile să zboare
Expiră încet - prin vânt călătorești
Răsucește fusul, să țeși gânduri și viziune
Descântecul scoate sufletul din corp
Ieși pe ușă, prin pânza de păianjen
Du-te, desculț ai de cărat o grea povară
În adâncul tău se află o cărare abruptă
Sus, pe vârful tămăduitor, stau nouă fecioare
La prima răscruce, te oprești
Aruncă-ți hainele și tot ce deții
Nu-ți vor fi de folos de-a lungul călătoriei
Povara e mai ușoară, dar drumul rămâne greu
La a doua răscruce, te oprești
Abandonează timpul și gândurile apăsătoare
Nu-ți vor fi de folos de-a lungul călătoriei
Povara e mai ușoară, dar drumul rămâne greu
La a treia răscruce, te oprești
Abandonează frica, lasă măștile să cadă
Nu-ți vor fi de folos de-a lungul călătoriei
Povara e mai ușoară, dar urmează cel mai greu pas
Dezgolit în vârf, muntele te cunoaște
Nordul are o aripă de vultur ce face vânt
În jurul tău, femeile din umbră dansează
Cântă și invocă mărețele rune pentru tine
Răni și boli
ale măduvei și ale oaselor
ale cărnii și ale sângelui
ale trupului și ale pielii
în vreme și în vânt
dispari
te chem în muntele albastru
unde nici soarele, nici luna nu te ating
te chem în pădurea în care nu trăiește nimeni
și în marea în care nu vâslește nimeni
adânc, sub stânci
unde nu există rău
printre râuri mergi
în ocean înoți
În vreme și în vânt
dispari
Nici soarele, nici luna
nu te ating
Afundă-te în marea în care
nu vâslește nimeni
Mergi printre râuri,
înoată în ocean
Muntele-vindecător rezistă veșnic
pentru a-i alina pe cei bolnavi și în durere
Toți cei care urcă muntele
vor fi tămăduiți de boala lor de-o viață
Lasă totul în urmă pe Muntele-vindecător
Acolo sus, toate râurile
curg înspre nord și în jos
Salvați sunt cei care au ajuns la destinație