Acum am un licăr de stea
și în itinerarul meu,
Luna mă călăuzește
pe drumul cel bun.
Se face argint,
pe un văl lăptos
îmi primește pașii.
Mai încetișor
briza îmi șoptește
că durerea mea
va fi îngropată
sub imensa bunătate
a nopții senine.
Și așa,
cu toată pacea mea regăsită,
pot să urmăresc cursul
steluței mele
ce deja străluce pe cerul
nenorocului meu,
ca să-mi spune că a mea soartă
s-a schimbat.